TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Transformatorul poate fi definit ca un aparat static (fără părţi în mişcare) care

Transformăcurenţii alternativi la o anumitătensiune în curenţii alternativi de aceeaşi

frecvenţă, însă la altă tensiune.

Construcţia şi principiul de funcţionarea transformatorului

Principalele părţi constructive ale transformatorului sunt:

a)miezul magnetic;

b)sistemul de înfăşurări;

c)schela şi cuva transformatorului;

d)accesoriile.

 

vMiezul magnetic

Miezul magnetic se realizează din tablă pentru transformatoare – aliaj fier şi siliciu Si (0,7 – 4,5)%.

Sunt utilizate următoarele sorturi de material:

•tablă laminatăla cald – mai scumpă, dar cu pierderi mai mici;

•tablă laminată la rece (grosime 0,35- 0,28 mm).

Transformatoarele monofazate se pot construi în următoarele variante:

1) cu circuite magnetice independente;

2) în coloană:

– cu miezuri simetrice cu 3 coloane

– cu miezuri nesimetrice cu 3 coloane

– cu miezuri cu 5 coloane în linie

3)în manta;

vÎnfăşurările

Înfăşurările transformatoarelor pot fi:

•cilindrice.

•înfăşurări alternate sau în galeţi

Bobinele se pot face într-un strat (JT) sau în mai multe straturi (MT, IT).

vSchela şi cuva

 

Elementele pentru strângere şi rigidizare se constituie în schela transforma-torului.

Ansamblu miez-înfăşurări se introduce în cuva transformatorului în care se găseşte ulei de transformator.

Există şi varianta constructivăde transformator uscat – transformatorul este în aer, fără cuva cu ulei.

vAccesorii

 

Principalele accesorii sunt: izolatoare de trecere, dispozitive de protecţie – releul cu gaze Bucholz, relee de temperatură, aparat de deshidratare a aerului, comutator de reglare a tensiunii.

 Ionel Alina